Adrian Ghenie - un pictor roman cu care sa ne mandrim sau sa ne rusinam?

Poate va surprinde intrebarea aceasta! Cum adica, dupa ce am aflat ca Adrian Ghenie a vandut un tablou cu 1,5 milioane euro si un altul, recent, cu 4 milioane de euro (detalii), mai stam pe ganduri daca sa ne mandrim sau nu cu acest pictor roman? Avem dubii? Nu creste in noi mandria de a fi contemporani cu un roman de-al nostru care e atat de apreciat, la cote atat de inalte, de casele de licitatie din Occident?

Adrian Ghenie, care este apreciat de oamenii de afaceri, de marii colectionari si de critica de arta? Nu explodam de bucurie ca ,,noul val“ al picturii romanesti este unanim recunoscut, de la New York la Tokyo, via Londra? Nu ne bucuram ca il avem, iata, pe Adrian Ghenie, un ambasador stralucit al artei peste granitele atat de adesea inchise pentru cultura poporului roman? Mai ezitam in fata unui asemenea succes de proportii? Nu ne este totul clar ca lumina zilei? Avem noi dreptul sa ne indoim de o asemenea mare valoare? Cum, indraznim noi sa formulam obiectii la opiniile docte ale criticilor de arta occidentali? Cine suntem noi, cum ne permitem?

Uite ca ne permitem, ne luam inima in dinti si, cu slabele noastre puteri, incercam sa aducem in lumina o opinie a bunului simt si un gand de responsabilitate, fiindca si artistul va fi luat la intrebari la Judecata de apoi.

Cui serveste arta lui Adrian Ghenie?

Ca pictor , sunt si eu foarte atent la ceea ce fac, la ceea ce las in urma si ma doare cand vad in ce hal poate sa ajunga uneori pictura si cat de mult se poate abate de la rostul ei, asa cum l-a gandit Cel ce le are pe toate in grija.

Dar care e rostul picturii, al artei in general? Dupa parerea mea, in nici un caz sa socheze, sa scandalizeze, sa iasa cu orice pret din comun, sa ne arate ce nu s-a mai aratat pana acum, sa ne ingretoseze, sa ne ofere o perspectiva sumbra, sa ne atace cu angoase, cu erotism, cu depresii sau cu stangacii ridicate la rang de subtilitati! Si, mai ales, sa nu fie pionul URATULUI in viata noastra! Al dezagreabilului, al hidoseniei, al dezgustatorului, al intunericului!

Dimpotriva, arta, in opinia mea, trebuie sa aduca lumina in viata omului, sa-l inalte, sa-l faca mai bun, mai tandru, mai apropiat de semeni si de natura. Arta trebuie sa produca neaparat bucurie in suflete, mangaiere sufleteasca, imbold spre o traire dupa voia lui Dumnezeu, in acord cu dragostea pentru Bine si Adevar! Si, mai ales, sa fie exponentul FRUMOSULUI in viata noastra! Al echilibrului, al armoniei liniilor si culorilor, al calmului, seninului si esteticului. Sa fie un izvor de emotie binefacatoare pentru om. Uneori chiar un refugiu in care sa ne adapostim de stresul cotidian. Dar, mai des, un mijloc de preamarire a lui Dumnezeu, Care a pus in sufletul, ochii, glasul sau mana artistului Harul Lui, i-a daruit acel talant pe care artistul trebuie sa-l inmulteasca si de care va fi neindoielnic raspunzator la Judecata de apoi.

I-a dat Dumnezeu lui Adrian Ghenie acest talant? Las cititorul sa decida. Mie imi pare insa ca i-a dat, ca oricui de altfel, libertate sa se exprime. Si el, pictorul, ce a facut cu ea? A folosit-o spre Bine sau spre Rau? Spre proslavirea Frumosului sau spre evidentierea Uratului?

Nu pot spune despre Adrian Ghenie ca e un pictor talentat. Mie mi se pare stangaci. Si am impresia ca, dandu-si seama de aceasta neputinta, a incercat mereu sa o acopere, sa o camufleze cu stratageme socante, cu chestii care „sa ia ochii”, uneori prin dimensiunile panzei, de cele mai multe ori prin amanunte grotesti, urate, dizarmonice.

De ce un text despre Adrian Ghenie?

Ceea ce imi doresc sa se intample cu aceia care vor citi aceste pareri este sa nu isi plece genunchii cu atata usurinta in fata non-valorilor, sa nu se lase amagiti de „cota de piata” si nici de elucubratiile unor critici de arta, care au si ei interesul lor. Sa nu se lase impresionati nici de snobismul multora, care se asociaza intotdeauna cu ceea ce este de bonton, cu ceea ce este in „trend” sau carora le e teama sa zica ceva impotriva, ca sa nu fie catalogati drept ingusti la minte, nedeschisi la nou, ramasi in urma, etc. Lasati-va, dragilor, inima sa va conduca, ea va va spune ceea ce merita apreciat si ce nu, ea este cea care declanseaza emotiile artistice!

Picturi de Adrian Ghenie

Haideti totusi sa ne uitam la cateva lucrari de Adrian Ghenie, sa vedem ce au ele deosebit.

Iata, de pilda, „Charles Darwin la 75 de ani” de Adrian Ghenie, 2x2,7 m.

In mijlocul unui peisaj aproximativ de la suburbia murdara a unei localitati troneaza Darwin pe un scaun alb de plastic, imbracat ca o baba, cu capul parca de berbec cu barba. In fundal si in lateral observam vopsele aruncate, totul pare neterminat, o insulta pentru ochi si suflet.

…………………………………………………………

„Self Portrait as Ch. Darwin” de Adrian Ghenie, 61x46 cm.

Ne arata….ceva(!?). Pare ciocul unei pasari, o barba ca o scursoare de vopsele gri si albastre, parul neprecizat, curbe de vopsea dezordonate, in toate directiile, albastre si rosii.

…………………………………………………………

„Ch. Darwin as a young man”, pictor Adrian Ghenie, 53x34 cm.

Un asa-zis portret, contururile bustului clare, dar ochii si nasul lipsesc, gura e sugerata, observam o spartura triunghiulara neagra in obrazul stang, o pata pe chelie a’ la Gorbaciov, un guler impecabil, altul lipsa, o hidosenie generala, ce mai!

…………………………………………………………

„Ch . Darwin la tinerete”, pictor Adrian Ghenie, 45x43 cm.

Un semi-profil mai generos, pare ca a fost la inceput un portret executat in stil clasic, pe care apoi l-a murdarit cum a vrut, aruncand in el cu vopsea alb-rozulie.

…………………………………………………………

„Pie Fight”, Adrian Ghenie, 4,2x2,6 m.

Un tablou urias cu opt personaje in picioare pe o podea de scanduri, cu tonuri sumbre, fundal intunecat. Se vede aici o frica de a desena chipurile – poate pentru ca nu poate? Lucrarea nu spune nimic, nu transmite nimic, nu emotioneaza.

…………………………………………………………

„Doctor Josef”, pictor Adrian Ghenie, 1,8x1,17 m.

Probabil „portretul” criminalului Mengele, avand in stanga lui un trup de om cu picioarele si bratele taiate, dar cu o coloana vertebrala riguros punctata. Chipul criminalului este hidos, bucuria de a ucide este subliniata printr-un ranjet grotesc. De maini nu se preocupa, se vede ca nu se pricepe sa le deseneze, le expediaza.

…………………………………………………………

„The Devil”, pictor Adrian Ghenie, 2,3x2,05 m.

Doua personaje. Unul in picioare, cu capul dezaxat si tratat ca o schita, privind in afara tabloului, nu se stie incotro. Celalalt(probabil pictorul insusi) ceva mai precizat, stand pe un fotoliu, inclinat, cred ca vomita, da, chiar asta face!! Parca si peretii incaperii au amprenta acestui act al autorului!

…………………………………………………………

„Pie Fight Study 3”, pictor Adrian Ghenie, 30x40 cm.

Un portret facut parca din coca, sugerate nasul si gura, coca n-a mai ajuns la barba. Se vede aici o placere a uratului, o placere de a scandaliza privitorul.

…………………………………………………………

„Dr. Mengele 2”, pictor Adrian Ghenie.

O uratenie de portret. Parca si-a dat seama ca nu i-a reusit si s-a razbunat pe el, stergandu-i trasaturile fetei cu un cutit de pictura. Cum poate cineva sa-l catalogheze: „o excelenta lucrare”?

…………………………………………………………

„The Fake Rothko”, pictor Adrian Ghenie.

Tabloul vandut cu 1,5 milioane euro. O replica la lucrarea „The Devil”, doar cu un singur personaj, acela care vomita. O harababura in interior, parca-s pete de cerneala pe chip, mana a lasat-o schitata, pentru ca ii e greu sa deseneze degete, se vede ca studiul dupa natura nu intra in preocuparile pictorului. Mobilier ravasit, vopsele in toate directiile.

…………………………………………………………

„Floarea soarelui in 1937”, pictor Adrian Ghenie, 2,8x2,8 m

Floarea Soarelui 1937, de Adrian Ghenie

Floarea Soarelui, de Vincent van Gogh

Prin urmare, observand aceste „opere”, ii rog pe cititori sa se intrebe: e cazul sa ne mandrim cu „cel mai in voga pictor roman contemporan”, cu celebrul pictor roman Adrian Ghenie? Sau mai degraba, sa ne rusinam?

Adrian Stoenica

…………………………………………………………

Galerie picturi Adrian Ghenie

SHARE!